ALELEI, haiducii mei...

Mi-a sărit muştarul. Uite de ce:

Cică, “Am fost ieri impreuna cu domnul Mihailescu la sediul RCC unde am analizat cu reprezentantii acestuia situatia si solutiile de remediere la deficientele constatate. ... Cu privire la aleile din interiorul complexului au fost propuse doua solutii: alei din beton sau inlocuirea partilor deteriorate din actualele alei. Trebuie sa comunicam in zece zile ce solutie dorim noi”.

Asta zice ieri marele conducător, priceput în toate, de neclintit din funcţia de preşedinte, făuritor de ştampile false şi acte notariale fără valoare, investitor imobiliar şi câte şi mai câte, Dumitrescu. Auzi nene, înlocuiesc ei ce s-a distrus după o iarnă. Da după iarna viitoare cine le înlocuieşte. Cică au adus piatra taman de pe la mare de undeva. Ia să-l văd io pe meseriaşu’ de-o accepta, cum se-ntoarce vară de vară din concediu cu portbagaju’ plin de cataroaie de la mare… Şi poate nu-i ajung… E, cine n-ar vrea să meargă de mai multe ori în concediu, într-un an? Ori daca n-are chef, să semneze că la vrea din beton. Din beton să-şi pună la tac-su-n grajd, ca să lunece cazmaua mai bine la rânit. Cel puţin, ş-aşa nu prea ai unde te da cu rolele în oraş. O să ne dăm chiar la noi în curte. Până crapă…

Pentru ăi de nu ştiu despre ce-i vorba, vă prezentăm NIŞTE ALEI LA UN COMPLEX REZIDENŢIAL NOU NOUŢ:

Ca sa ne amintim, discuţia s-a purtat oficial aşa:

Nu cred ca aceste lucruri pot fi puse pe seama unei “aprecieri subiective”, chiar şi în condiţiile în care au fost fuşărite de un “designer angajat … în acest scop”. Dar când orice gospodină care şi-a cumpărat de la tarabă două numere de Casa Lux, Căminul şi Casa Mea se poate declara dizainăr, la ce poţi să te aştepţi… Mor de curiozitate să văd ce diplomă de dizainăr are dizainăru’ ăla angajat de ei. Da’ aşa-i românu’, priceput la toate, mai ales la fotbal şi construcţii. În condiţiile în care magazinele de materiale de construcţii gem de oferte cu materiale de podit alei, ce i-o fi apucat pe ei sa le facă din materiale de rahat? De ce naiba n-au întrebat pe nimeni? Sorry… uitasem, dizainăru’. De ce nu le-a facut din mătase cusută cu haur, sau din piele de crocodil, că erau la fel de “materiale naturale, mai scumpe”. Şi la fel de rezistente. De ce nu e tras dizainăru’ la răspundere, să le refacă din banii lui şi trebuie sa pătimească tot săracii locatari? Poate că dizainăru’ nu e angajat sau poate el n-are contract pe urma căruia să poată fi belit. Poate ca el nici nu există… Aş vrea să-l cunosc şi eu pe dizainăr, să-i spun fo două de mă-sa, că numa ea a fost de vina când l-a dat la şcoala aia de dizainări.

Şi ca sa nu vorbim vorbe, uite ce zic normativele:

NP 05702 - „Normativ privind proiectarea clădirilor de locuinţe (revizuire NP 01696)"

3.2.(A). Criterii şi niveluri de performanţă corespunzătoare condiţiei tehnice de performanţă: Siguranţa circulaţiei pietonale

3.2.(A).l. Siguranţa circulaţiei pe căi pietonale exterioare

[…]

h. stratul de uzură, al căilor pietonale, va fi astfel rezolvat, încât să împiedice alunecarea, chiar şi în condiţii de umiditate;

i. panta căii pietonale va fi:

• în profil longitudinal max. 5 %;

• în profil transversal max. 2 %;

j. denivelările admise pe traseul pietonal (dacă nu pot fi evitate), sunt de max. 2,5 cm;

k. rosturile între dalele pavajului, sau orificiile de la grătarele pentru ape pluviale, vor fi de max. 1,5 cm;

[…]

NP 06802 - „Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinţei de siguranţă în exploatare"

2.(A).2. Criterii şi niveluri de performanţă cu privire la:

2.(A).2.1. Siguranţa circulaţiei exterioare pe căi pietonale presupune asigurarea protecţiei, împotriva riscului de accidentare, prin:

2.(A).2.1.a. alunecare:

1. stratul de uzură al căilor pietonale va fi astfel rezolvat, încât să nu fie alunecos nici în condiţii de umiditate;

2. panta căii pietonale va fi:

• în profil longitudinal max. 5 %;

• în profil transversal max. 2 %.

2.(A).2.1.b. împiedicare:

1. denivelările admise (dacă nu se pot evita), vor fi max. 2,5 cm;

2. rosturile între dalele pavajului, sau orificiile grătarelor pentru ape pluviale vor fi max. 1,5 cm.

[…]

În schimb, dizainăru’ de serviciu, Alei Delon, zice că aleile-s bulite pen’că:

1. Materialul e prost. Nu e bun deloc pentru aşa ceva. E bun de facut ciment din el, si cam atat. MÁRN//Ă ~e f. Calcar argilos, folosit ca materie primă la fabricarea cimentului. /marne, it. Marna. Asta zice NODEX-ul. Cred ca dizainăru’ ăla al lor n-a prea dat pe la geografie la şcoală, că altfel ar fi ştiut. Şi, ca materie primă în fabricarea cimentului, nici n-a fost aşa de scumpă. Ce, dacă zic ei, noi trebuie să-i şi credem?
2. Pământul de sub alei se compactează în straturi de maxim 10 cm. Dar nu, băeţii l-au bătut pe tot dintr-una. Mai bine, mai rău, cum or fi mâncat şi ei de dimineaţă. D-aia acuma aleile se tot scufundă.
3. De obicei, toate placajele din piatră naturală, nefălţuită (brută), se fac prin alegerea pietrelor astfel încăt suprafaţa rosturilor să fie cât mai mică. Nuuu, la Jupiter s-a făcut altfel. Suprafaţa rosturilor cât mai mare. Mă mir că n-a ieşit mai mare decât suprafaţa placajului.
4. La toate pardoselile, indiferent din ce placaj, dacă piesele nu se îmbucă (ca la pişcoturile alea prefabricate) şi dacă grosimea pieselor este variabilă, punerea în operă se face pe pat de mortar, pe o şapă slab armată (adica cu plasa de sârmă). La jupiter nu e şapă. Nici pat de mortar. Băeţii au împrăştiat nişte nisip pe sub alei, pe urmă au presărat nişte ciment, pe care l-au udat cu furtunu şi… dă-i să meargă. Nimic solid sub alei.